Te aștept dintotdeauna

Stau singură pe o bancă

Privind necontenit în gol

Stau în miraculoasa luncă

Așteptând veșnic domol

O minune imposibilă

Care să-mi schimbe viața amară

Pe vecie, fiind povestea mea plauzibilă

În care ea l-a găsit pe el, oferind iubire rară..

•

Stau pe bancă lângă o fantomă

Și nu, nu sunt vedenii,

Sunt captivă într-o dulce-amăruie boemă

În care fantoma-mi pune pe piele iubiri,

Iar fantoma aceea nu-i vreun necunoscut

Ci ești doar tu, cel ce-l aștept necontenit

Dar nici până acum în viață nu mi-a apărut

Însă îl iubesc, că-n altă viață ne-am întâlnit..

•

Chiar de noi acum suntem amnezici

Inimile noastre n-au uitat că ne-am iubit

Când trupurile ne erau firave, dar sufletele puternice…

Da, noi înainte să ne fi născut ne-am iubit

Trăind sub pământ, așteptând să ieșim

La suprafață, ca peste o eternitate,

După o mare de suferință să ne reîntâlnim

Să ne putem iubi, continuând a noastră poveste…