Îngerul și demonul

A fost o dată ca niciodată

O iubire ce părea imposibilă,

Dar care totuși era menită

Să devină inevitabil palpabilă.

•

Ea era cel mai mare înger,

Ce era vestită și-n Iadul tumultos.

El, demonul blocat în asprul ger

Ce permanent controla râul dureros.

•

Într-o bună zi ei s-au întâlnit

Întâmplător, pierzându-se iremediabil

În ale lor priviri, ca și când s-ar fi iubit

Într-o altă viață, deși era imposibil.

•

Ea nu putea accepta că s-a îndrăgostit

Chiar de el, căci mai mult pe Dumnezeu

Îl iubea, nevrând ca principiul să fie lovit

Să-și asculte inima, pierzând scutul greu.

•

El știa că inima nu i-o va câștiga

Niciodată, așa că și-a luat inima-n dinți

Să lupte, dar fără vrere un război instiga,

Intrând într-un complicat joc de minți.

•

Încet-încet el s-a putut schimba:

Aripile negre le-a aruncat, pocăindu-se

În fața lui Dumnezeu, să i se poată încredința,

Pentru totdeauna cu firea înnoindu-se.

•

Văzându-l, ea a rămas mută de uimire

Că și-a schimbat destinul pentru ea

Și în sfârșit și-a îngăduit să-i ofere iubire,

Punând capăt acestei lupte ce era grea.