Închisoare

dacă sunt frumoasă, ce? nu e egal cu nimic

asta doar m-a ajutat viața întreagă să mi-o stric.

ce dacă am fost dorită, chiar iubită de așa mulți?

n-au putut să-mi rămână-n inimă, nici chiar de intrau desculți.

lumea mă privește și instant, mă consideră norocoasă

ei nu știu că sunt complet și absolut de viață stoarsă.

ei văd o gură micuță, doi ochi negri, sâni frumoși

de-aș începe să vorbesc, m-ar privi ca niște proști.

mi-ar spune: „domnișoară, nu se potrivesc deloc

gânduri urâte și serioase pe un chip așa frumos.”

iar eu ar trebui să mă abțin, să nu-i scuip și ocărăsc

să aștept un an sau doi, pân’ s-or hotărî că mă urăsc.

lipsa nu le-aș simți-o, alții rapid le-ar lua locul

crezând, în inconștiență, că le-a surâs grav norocul.

mă iubesc doar din instinct, nu-și imaginează că-s om

și că n-am clipe de liniște nici măcar atunci când dorm

că toți mă dezgustă groaznic, de-asta mă și izolez

jumătate dintre ei nu m-ar recunoaște treji.

nu mai pot și nu mai vreau, doamne cât m-am saturat!

de-aș fi c-un an mai bătrână, nu m-aș mai ridica din pat.

dar nu sunt, am optsprezece ani și patru luni

pe care i-am trăit înecată în minciuni.

mi-e tare greu să respir, primesc semnale astrale

au ajuns să mă dezguste toate poftele carnale.

totuși mâine voi fi bine, mă agit fără motiv

din păcate, câteodată, creieru-mi devine nociv.

subit, brusc, fără să știu de ce, când sau cum

el ia decizia singur că azi vrea să mă fac scrum

singurul meu leac posibil ar fi moartea, dar nici ea

chiar de am plâns și-am implorat-o,

să mă primească nu vrea.

ce-mi rămâne de făcut? îmi trăiesc eternul chin

încurcată-n lanțuri, de-un fir de ață neagră mă țin

mâinile-mi-s amorțite, tâmplele-mi zvâcnesc constant

în loc de ochi, am două pete de sânge murdar uscat.

nu mai vreau să văd pe nimeni, s-aud nimic, să fiu iubită

vreau să-mi dea riduri, să devin o fată bătrână acrită!

să mi se albească părul, sânii să mi se zbârcească

să mă băgați în mormânt, pe el buruieni să crească.

și pe cruce să îmi scrieți, ca o ultimă glumă proastă:

„nu știm nimic despre ea, doar altă fată frumoasă”.