undă

mă sufoc cu așteptare,

cad în brațele disperării;

deși încerc să mă țin tare,

mă simt la capătul puterii.

•

agonia-mi pătrunde-n vene,

se pierde prin speranțe deșarte;

ea are în minte niște scene,

ce n-o să devină realitate.

•

pereții goi îmi țin de urât,

vremea-i așa de mohorâtă;

deși în minte te-am păstrat,

inima mi-e tot nehotărâtă!

•

aș vrea atâtea să-ți șoptesc,

dar n-are cine să mă audă;

nici măcar nu pot să te citesc,

poate nu prindem aceași undă!