frățiori

„de nu semănăm deloc, 

să ne ardă același foc. 

iar de semănăm puțin,  

am supt același venin. 

copiii rămân copii;

poate că nu mă mai știi, 

poate nu m-ai cunoscut, 

dar pe mine m-ai avut. 

am plecat prea devreme, 

n-a avut timp să mă cheme. 

m-am întors altcineva:

tot copilul mă știa. 

eu te știu de când ești;

cum oare-ai putut să crești? 

tu mă știi de când am fost… 

nu ne-am născut fără rost!

mă întreci în înălțime 

și înveți a te abține; 

ajungi pe mine să mă înveți, 

și de când exiști mă crești. 

în jurul gâtului am un laț;

tu încă mă ții de braț. 

iar lațul, chiar de se strânge,

sângele rămâne sânge.”