Amor nocturn

Și-n dorul unei nopți de vară

Ce mă cuprinde precum o povară

În sus la cer ridic privirea

Și-n cerc, dar nu pot să nu privesc strălucirea.

La mândrul cer uitat cândva în vis,

Ce amoru-n inima pământului mi-a închis.

•

Strig și plâng dar cine să m-audă?

Și-mi putrezește sufletul de ciudă,

Căci nu mai recunos nici în vis, nici în priviri

Acele albastre fire subțiri

Ce se-mpletesc pe-ntreg cerul viu

Mă semnez cu stele, dar e prea târziu.

•

Soarele răsărit de mult m-așteaptă,

Ca pașii mei să mă poarte la altă treaptă.

Îmi întinde-o rază, dar mie teamă

Cum aș putea să mai iubesc când amoru-mi-e tot o dramă?