aleile pustii

„în parcul meu nu este nimeni
terenul este pustiu
pe topogan alunecă copiii translucizi
într-un joc de baba oarba
pe alei cad frunze moarte
& temperatura se apropie de 0
totuși sunt înconjurat de corbi
mă simt tot mai singur în ochiul negru
bucuria este neagră
aproape că o aud
trecuta peste mine întunecata zare
în parcul meu nu este nimeni”