Rugăciune

„Mă închin atât de gol în fața dalbei tale icoane, preasfântă Maică și mă rog atât de colorat, căci mintea mi-e împânzită de griji și de nevoi ce îmi pustiesc sufletul. Dar știu că tu îmi citești inima și îmi asculți fiecare strigăt mut.Știu că mă iubești mai mult decât plânge cerul într-o zi cu nori.
Știu că îmi ești statornică precum rădăcinile plantelor înfipte adânc în pământul moale al inimii mele.
Știu că n-ai să mă lași să mă înec în marea de priviri usturătoare și în atingerile deșarte ale anotimpurilor, căci și trupul meu e trecător asemeni acelor de brad.
Știu c-am să mă topesc cândva în văpaia fierbinte a lumânării ce dansează în fiecare noapte în jurul meu, dar Tu vei fii acolo!
Tu îmi vei ghida mintea când se va pierde în deșert și îmi vei reciti povestea vieții mele, pentru a nu uita cine am fost, cine sunt și cine voi fi.”