Puls de Gerar
Ce stranie bătaie a inimii ascunde gerar. Ca un ceas uitat, care ticăie încet, răbdător, în
așteptarea unei mișcări decisive, a unui nou început.
O nouă viață care crește în răbdare ca eu să găsesc curajul de care am nevoie pentru a
face pasul cel mare. Să mă încred cu totul în mine.
Transformarea nu e poezie; e haos. Un drum plin de zgomot, de îndoieli și de căderi. O luptă
în tăcere. Nu între oameni, ci în mine. Cum să mă ridic, când fiecare celulă a mea șoptește
că e mai ușor, mai simplu, să rămân la pământ.
Gerar a început cu acest puls, slab, dar hotărât. Mi-a amintit că, undeva, o sămânță a
început să încolțească fără să întrebe dacă poate. Poate nu pot azi, nici mâine… dar simt că
vine vremea să-ndrăznesc.
Nu contează cât doare sau cât de neclară este calea. La fel ca omida, n-am altă șansă
decât să mă las transformată de viață. Să încep metamorfozarea.
Probabil vor fi zile în care haosul va părea insurmontabil. Nu reproșez nimic nimănui. Nici
frigului, nici omului, nici greutăților care-mi apasă, uneori, tâmplele. Nici mie. Tot ce pot face
e să simt acest puls, să-l las să mă conducă, și să sper că, într-o zi, ceea ce urmează va
străluci. Autentic și frumos ca un fluture ce-și deschide aripile spre cea mai frumoasă zi.
● Gerar = denumire populară pentru luna ianuarie.
● insurmontabil = ceva ce nu poate fi trecut; de neînvins; nu poate fi depășit.