toamnă amăruie
până și frunzele foșnesc de dor,
și își îneacă amarul în vânt;
a dispărut acel dulce amor,
s-a așternut o liniște de mormânt.
lumina palidă se varsă-n zare
acoperind lacrimile la apus;
ei doi și o iubire așa de mare,
s-a prăbușit atinsă de un intrus.
căzută-n pragul nebuniei, cedează,
se ascunde sub aripile toamnei;
pune stop la sentimente, urmează!
doar spune-i rămas bun, străinei.
