Blog

Durere Vorbe goale, să scriu nu pot… Și încerc și încerc, mintea îmi sufoc Fără lumină mintea mea nu vede Cu umbre îmi înec privirea

Un delir de zile Zile-n șir, urma ti-am căutat pe nisip Ticăitul ceasului am urmărit Si plin de amar, plânge în mine sufletup nedormit, Căci

Plâng în noapte Inima-mi tremură sub îmbrățișarea nopții. Aud și simt de pretutindeni, din întuneric, de prin prejur Șoapta întunecată a necunoscutului mister. Stele sute

Ceașcă de cafea Și mă înec în ceașca de cafea, Trăind vie permanent în mine Sufletul de căldură mi-e-năbușit Încercând cumva să mi te șterg

Inimi moarte Sting țigara în apa neagră a mării Sufocată de mult cu gândurile mele. Străpung cerul cu ultima urmă de lumină Căci inima mi-e-nvelită

Pe o bancă toamna „Să stăm pe-o bancă în tăcere Să ascultăm cum cad frunzele Roșii, arse pân-la rădăcini de soare Ce suferă pe-o creangă

În sufletul iernii Se topește cerul peste inima mea adormită, părăsit de culori și de emoții. Încerc să aprind o lumânare, să mângâi căldură fumului

Cad frunze uscate Picături de șoapte cad din cer și-mi plânge inima de dor de soare. Nu-mi pot aminti numele umbrei ce mă ținea în

Din natură „Din fum de țigară, trupul mi se naște Amarul și iubirea, ființa îmi cunoaște. • Albastrul adânc al mării ochii mi poartă Și-n

Căutăm un răspuns științific, Ceva logic care să îmi explice Cum e posibilă absența ta… Lipsa moleculelor tale ma consumă. Tu, acum te-ai pierdut în