3. Călător III

Îți simt prea zdravăn brațul, pe umăr – a ta șoaptă

Ce mă dezmiardă dulce, vorbind de nemurire;

Spre aștri cei distanți privirea-mi se îndreaptă:

În golul dintre lumi zăresc o licărire.

•

Ispititor mă cheamă, magnetic mă atrage

Și-aș vrea să mă topesc; argint să-mi curgă-n vene,

Din sfera pământeană să pot a mă retrage,

Din piept să-mi crească ramuri iar din spinare – pene.

•

Și om zbura-n-cădere spre aprigul păcat…

Mi-e visul contopire de pofte și dorinți,

Mi-e trupul frenezie iar gâtul prea uscat –

Te sorb, te beau, te gust prin sărutări cuminți.