Veșnicul meu prezent
Veșnicia măsor cu ritmul inimii tale,
Ceas deșteptător din amorțiri;
Secundele trec de-un timp doar agale,
În semn de-nchinare măreței iubiri.
•
Ai transformat secunda-n decenii,
Decenii s-au micșorat în moment.
Ce-i pentru noi o lună și ce pot fi milenii,
Când tu îmi ești tot veșnicul prezent?!
•
Robia sub timp am lăsat-o în urmă;
Anii-lumină sunt tot ce-a mai rămas,
Căci astronomic valsăm umbriți doar de lună
Și-n soare ne-ntoarcem să facem popas.
•
Legile lumii le-am rescris din iubire
Și-ntocmai ca-n Rai cei dintâi, oarecând,
Numire au dat la tot ce e-n lume:
„Eternitate” i-am spus iubirii, zâmbind.
•
De-atunci îmi ești prezent totdeauna;
Trecut nu există, viitorul… Tot tu;
Două inimi înseamnă doar una;
Bătăile ei – unități de măsură pentru timp.