Alchimie pentru totdeauna

Suntem alchimiști, minune;

O lună-n soare-am transformat

Și timpul l-am robit sub inimi,

De când iubirea ne-a legat.

Pentru că inima-nfierată,

Prinsă-n corset de mărăcini,

De dragostea ta operată,

În tine și-a prins rădăcini.

Și răscolim stihiile

De când de mână ne purtăm;

Nici bruma nu sărută viile

Dulce cum ne sărutăm.

O galaxie suntem cu doi sori

Ce noaptea-n zi au prefăcut;

Tot ce atingem se-nfioară

De-atâta vis și necrezut.

Se miră cerul când se uită

Văzând miracolul din noi;

Ne cântă florile o odă,

Închinată cifrei doi.

Suntem alchimiști acum, iubire;

Sărutul nostru naște poezie

Și-n inima noastră o tresărire,

Cum știm doar noi se face veșnicie.

Eu zburător, iar tu de inimi hoață;

Odinioară ne visam pe-același drum

Și de mână pornind prin viață,

„Odinioară”-ul a devenit „acum”.

Lasă un răspuns