Binecuvântarea morții

Metamorfic învie rugina din verde

Când pașii ne trec și timpul se pierde

Pe-aleile vii de-amintiri și umbrele,

Cu-amprente adânci de viață, mistere…

•

Nu-i loc de moarte-ntre-atâtea contraste,

Căci viața pulsează în dansuri fantaste

Cu-actorii grăbiți, în costume de scenă:

Când verzi, când roșii, cu galbenă trenă.

•

Ei joacă un act și-n jocul lor totul

E sacru, ritualic și-n mijloc preotul

Descântă în raze de aur unirea

Vieții cu moartea, nefirii cu firea.