condamnare

îmi pierdeam mințile, ce trist,

că așa mă vedeam doar eu;

poate-i de la un suflet de artist,

uneori cu emoțiile e mai greu;

•

mă simțeam prinsă sub ruine,

încercam cumva să mă ridic;

dar n-aveam încredere în mine,

și nu reușeam să fac nimic!

•

aveam în suflet ascunsă o speranță,

de care știam că nu va rezista;

căci căpatase o astfel de nuanță,

încât dădea impresia că nu va exista!