regret

obișnuiam să-mi alung inima,

printre picăturile de ploaie;

mi se zicea că face pe victima,

dar ea zăcea-n liniște pe foaie!



îmi închipuiam ca ea-i de vină,

pentru atâtea zile gri și amare;

deși când prindeam luna plină,

vedeam cât de tare o doare!



am judecat-o prea aspru, păcat,

până am ajuns chiar s-o înțeleg;

dar i-a venit vremea, și-a plecat,

acum degeaba regretu-mi neg!

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.