regret
obișnuiam să-mi alung inima,
printre picăturile de ploaie;
mi se zicea că face pe victima,
dar ea zăcea-n liniște pe foaie!
•
îmi închipuiam ca ea-i de vină,
pentru atâtea zile gri și amare;
deși când prindeam luna plină,
vedeam cât de tare o doare!
•
am judecat-o prea aspru, păcat,
până am ajuns chiar s-o înțeleg;
dar i-a venit vremea, și-a plecat,
acum degeaba regretu-mi neg!