Pierdere

crapă o inimă sub lună

și se vindecă la răsărit,

are-n ea doar furtună,

și tot ceea ce n-a grăit.

•

se revarsă lacrimi amare

peste chipul ei suspină

întregi clipe de durere,

ce se văd la lună plină.

•

privire decăzută căci

confuzia iar apare

mintea se rătaci,

chiar când era la intrare.