Captivă printre file

îmi umplu sufletul

și azi cu cristale,

dau înainte,

dar pixul mă doare.

mă citești printre rândur,i

deși sunt goală,

așterni pe mine povești,

m-ai transformat în coală.

 •

degetele-ți tremură

pe pielea mea,

ai auzit de la mulți

că viața e grea,

dar mie nu mi-ai

șoptit la ureche,

ai preferat să-mi stai

noaptea de veghe.


ochelarii îți sunt

plini de pete,

de ce mi-ai lăsat

inima să aștepte?

nu-mi vei răspunde,

dar glasul tău

va șterge orice urmă

de părere de rău.

 •

căci ceasurile nu se mai

aud acum,

n-o să-mi dezvălui niciodată

cum

mi-ai șters amintirile

cu radiera?

și te-am primit înapoi

căci soarta așa era?

e cinci dimineața și

mă ștergi de cearcăne,

îți e frică de trecut,

c-o să ne destrame.

eu doar aștept

să plece lumina,

tu-mi ești creion,

iar ea îți e mina.

 •

cerneala

mi se scurge pe buze,

nu fi timid,

n-are cin’ să te acuze.

în jurnalul ăsta

pătrundem doar noi,

totuși simți nevoia

de închuietori.

dar ce rost ar avea

târziu în noapte

să punem lacăt și

lanțuri legate?

m-ai rupe-n bucăți ca

pe orice altă femeie,

și ai aștepta-o pe ea,

să-ți fie cheie.

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.