Captivă printre file
îmi umplu sufletul
și azi cu cristale,
dau înainte,
dar pixul mă doare.
mă citești printre rândur,i
deși sunt goală,
așterni pe mine povești,
m-ai transformat în coală.
•
degetele-ți tremură
pe pielea mea,
ai auzit de la mulți
că viața e grea,
dar mie nu mi-ai
șoptit la ureche,
ai preferat să-mi stai
noaptea de veghe.
ochelarii îți sunt
plini de pete,
de ce mi-ai lăsat
inima să aștepte?
nu-mi vei răspunde,
dar glasul tău
va șterge orice urmă
de părere de rău.
•
căci ceasurile nu se mai
aud acum,
n-o să-mi dezvălui niciodată
cum
mi-ai șters amintirile
cu radiera?
și te-am primit înapoi
căci soarta așa era?
e cinci dimineața și
mă ștergi de cearcăne,
îți e frică de trecut,
c-o să ne destrame.
eu doar aștept
să plece lumina,
tu-mi ești creion,
iar ea îți e mina.
•
cerneala
mi se scurge pe buze,
nu fi timid,
n-are cin’ să te acuze.
în jurnalul ăsta
pătrundem doar noi,
totuși simți nevoia
de închuietori.
dar ce rost ar avea
târziu în noapte
să punem lacăt și
lanțuri legate?
m-ai rupe-n bucăți ca
pe orice altă femeie,
și ai aștepta-o pe ea,
să-ți fie cheie.