15 ore, 23 de minute și 34 de secunde…
Am scuipat cuvinte, eram întinsă pe podea. Era cald, prea cald. Pe vremuri atingeam pământul ca să mă regăsesc, înfierbântată de dorul tau. Atunci, îmi fugea privirea spre parchet. Etajul patru, fumul venea de jos. Dar tu de unde?
•
Răspunsurile-mi vibrau în minte, în ison cu ceasul prins pe perete. 15 ore, 23 de minute și 34 de secunde de când nu-mi ești. 35, 36…
•
Auzeam cum fuge speranța pe scări, cu pași apăsați. Tu poate ai luat liftul și s-a stricat. Poate ești închis între patru pereți strâmți și te sufoci. Sufereai de claustrofobie acută când mi-ai plecat, zicând că ai nevoie de spațiu.
•
Dar de timp nu mi-ai vorbit, ți-a fost teamă. Aveam un ieri prea dulce și știai că mâine va veni apa să ne spele papilele gustative. Dar azi? Vino-mi și amar de te țin picioarele, doar nu mă lăsa să mor. Nu aici, nu acum, nu departe de tine.
•
Ultimul gând cu fața către moarte îmi erai tu. Acolo puteam să te țin strâns și să nu-ți mai dau drumul. Realitatea mă privea cu dispreț și nu pleca de lângă căpătâiul meu. Te-am ales vis și acum am ochii deschiși, cât ghinion!
•
Ce n-aș fi dat să-ți fiu în gând în plină viață, cum îmi ești tu în plină stingere. Dar tu n-ai fi luat nimic în dar. Tu doar îmi dăruiești, dar rar. Căci deși nu ai perii cărunți, împarți cadouri pe la multe case.
•
Te-am văzut și în acea amiaza, era fereastra deschisă. N-am auzit clar ce spuneai, nu ți-am recunoscut vocea. Pentru că mie îmi vorbești diferit, firește. Călătorești în toată lumea și știi mai multe limbi străine. Dar de ce nu poți să împlinești dorințe doar într-o noapte?
Într-adevăr, mă pripesc acum. Am spus de la început că nu ești cel din povești, dar nu m-ar fi deranjat. Dintre toate cele cărora le dai cadouri, eu te-aș fi scris. Ți-aș fi umplut trăsăturile prin cerneală și le-aș fi dat viață. Dar ai fi fost mai mulțumit de ilustrații, ca întotdeauna.
•
Respiram greu în acea zi de mai, ca în toate de când ne-ai părăsit. Focul îmi inunda simțurile, chiar dacă era departe. Mi-am zis atunci că te-am salvat destul și am așteptat să vii după mine. Să mă iei în brațe și să mă scoți din incendiu. Sărutul nostru să fie pompierul care să salveze lumea din secetă. Să inundăm cu dragostea nostra tot blocul din sud.
•
Așa că am așteptat. Cred că mâine întârzie un pic, n-am simțit strop de apa. Dar mai aștept, poate îmi vii azi, să te aștern pe pergament. Dacă nu a ars și el, ca mine.
37, 38, 39, 40…