O femeie, un Dumnezeu și un dansator
Când m-a creat Dumnezeu mi-a dat o palmă-n coastă și și-a dat seama că nu puteam să mai rup înc-o femeie din mine. Aveam oasele slabe și privirea pierdută. Mi-a mărit sânii și mi-a schimbat fizionomia de la brâu în jos.
•
Muzica a început în spital. Nașterea e acaparată de alb, durerea de sânge. M-a prins de mână o femeie, bucată din Creator. Nu știa prea bine vals, m-a învătat să calc în viață prin tango.
•
Ne cânta un bărbat , fredonând necontenit. Avea notele bucăți de mamă, le urma pe ritm.
•
Am intrat pe porți de școală. M-am înecat în rochii prin care nu mă regăseam. M-am retras între patru copii în pantaloni, i-am ales să-mi cânte-n strună.
•
Trec zilele prin semitonuri, am ajuns să mă-nalț spre cer. Îmi erau goale mâinile și îmi plângea dorul de muritori.
•
Singură-n alt colț al lumii, m-am agățat în dans cu tine. Doamne, de ce nu mi-am dat seama din prima că vrei să mă valsezi?!
•
Am început cu pași stângaci, ai promis să mă înveți. Dar te-ai grăbit, nu m-ai așteptat. Ni s-a dezacordat cântecul și mi s-a încâlcit fusta sub pantofi. Mă călcai pe picioare și-mi spuneai că-i din neatenție. Ți-am spus că te cred, dar de uitat, nicicând.
Uite acum, aici, că promisiunile dor. Nu ale tale, goale de adevăr. Ale mele, care îmi pulsează-n vene. Nu te-am uitat și mă bântui în torace. Oare te doare și pe tine coasta când te gândești la mine?
•
Ultima dată când te-am văzut am înțeles. Aveai lacrimi în ochi, dar putere în oase. Ești om până la moarte, când devii pământ din nou. Iar pământul e dezgolit de sex, acolo nu-ți poți fi bărbat. Sper să ai sufletul pur pân’ la final. Sper să nu-ți fi murdărit eu instrumentele.
•
Sper să ne-ntâlnim în sfârșit de lume, chiar de nu ne-am mai văzut în sfârșit de noi. Și sper să plângem amândoi, căci sufletele pure-s pline de nesiguranță.
•
Ultima dată când te-am văzut, am înțeles. Mi-a șoptit la ureche Dumnezeu că n-am coastele tari, dar pântecul pregătit. Lăcrimez doar din fericire, iar durerea nu apare fără zambet. Te-am iubit doar din nevoie, iar sufletele nu se nasc fără pasiune.
•
Azi, mi-a rescris Creatorul cântecul, dar m-a lăsat să mi-l cânt singură, cu glasul răgușit și picioarele-n pantaloni.