patru dimineața. patru asteroizi

e patru dimineața 

și am adormit lângă tine

m-a trezit surâsul tău

îți zâmbesc alunițele 

și-ți formează constelații

se închid cu pereți de stele

mă simt acasă 

•

buzele tale subțiri, de un roz deschis 

îmi sunt ușă către tine

și se deschid atât de firav

să-și ia aer dintre galaxii

•

doi asteroizi îmi cutremură corpul

de fiecare dată când mă privesc

rotunzi și căprui

se deschid cu pleoapele grele 


două pupile se măresc pe măsură ce curg pe chipul meu

pare că-mi zăresc emoțiile printre gene 

un râs aprinde soarele

și e atât de frumos, că aproape ne dă foc 

•

îmi ard ușor gândurile, dar fumul nu ajunge la piele

căci ea îți aparține ție

•

îmi învârt speranțele în jurul tău

așternuturile ne îmbracă 

mâinile-ți puternice mă cuprind

ne privim și începe

e ploaie de asteroizi…