Blog

În final frica e albă, curajul e gri, iubirea e stacojie și ura albastră… Ies împleticit dintr-un bar obscur. Luminile de pe străzi s-au stins.

PENE ASCUȚITE Irealitatea se materializează: e o pasăre albastră, Dar nu-i ca cerul, infinit stupefiant și calmant, Ci e albastru nechezat, furibund și-ntortocheat. Dimineața-i o

Iulie anost E dimineața devreme și caii aleargă, nechezând Ridicați din herghelia iadului cu crupele arzând, Trecând din oraș în oraș, peste câmpii verzi, aurii

Noapte de iulie Cad înstrăinat din cerul-tată, Scufundat în pântecul mamei-gazdă, plămădit din humă și lut  Hulit, cu aripile frânte, topite de la prea mult

Numărătoarea Stau cu nasul lipit de geamul De la care număram din doi în doi Până s-a pus Trei, grosolan, de-a curmeziștul. Mănânc grișul cu

Fără stație Albe ca nalba se ridică cadavre din cavou Din depărtare se aude un metrou, De aproape schelălăie un câine Și oase se răsucesc

Delir Furtunile sfințesc talazurile pe care dorm atâția Beți și morți, cu butelci verzi-albăstrii fără mesaje,  Fără oaste; goale și ciobite le atârnă lentilele cu elice Peste ochii mâncați de pescăruși.  Dinspre vest se bălăngăne corabia ascunsă de cețuri –  Amețeala clipelor de trei ani, iubire în vârf de lance, Sentința fatală pe vârf de peniță, se scrie cu roșu Și mantaua îmbrăcată obligă doliul să se arate.  Spuma mării a –nghețat și parc-am visat aseară, pe cânderam treaz, Umbra barbarilor năvălind pe apa-mpietrită Dând drumul delirului.  Lespezi – eroi tragediilor, șoapte și gemete Din punga de pufuleți, ora-i minut și minutul n-a mai putut.   Până aici ne-a fost nesațul, de mâine nu mai numărămdimineți Nu mai culegem haine de prin paturi, nu mai numărămcondori

Noapte de iarnă Plâng corbii pe ștreanguri și în buzunare bate vântul, căci monedele au căzut prin tivul rupt al căptușelii. În cârcă stă atârnată

Vrăjitoarea Mă înfior Te conjur de nouă ori pe tine cel real,  pe tine cel de paie din visteria unui brujos haitian. Îmi pare că

Frica Poveștile nu mor și prin ele trăim și noi – te conjur, să-mi dai dreptate. Fie numele nostru rămas în veci printre umbre și